Floarea de Lotus
În lumea plantelor acvatice înflorite, Lotus este o regină a florilor. Rădăcinile sale sunt în apă noroioasă, dar planta produce cea mai frumoasă floare. Pe lângă frumusețea sa, Lotus este cunoscut pentru semnificațiile sale simbolice, simbolizând diferite lucruri pentru diferite culturi și țări. Aceasta este povestea Lotusului, originea și semnificația sa simbolică.
Importanța florii de lotus în cultura chineză
În China, Lotusul simbolizează puritatea, armonia, divinitatea și iluminarea. Simbolismul său provine din budism și este considerat unul dintre „cele opt lucruri prețioase” din principiile budismului. Floarea de Lotus este admirată și de taoiști. Taoismul este a doua religie majoră practicată în China, unde floarea de Lotus are o semnificație istorică și culturală. În cultura taoistă, Lotus înseamnă înțelepciune, moralitate, puritate, armonie și nemurire, dar poate simboliza și frumusețea, viața și parteneriatul. Este cunoscută sub numele de floarea Domnului datorită purității și eleganței sale.
Lotusul este folosit în medicina și bucătăria chineză de mai bine de 1000 de ani. Este, de asemenea, o floare populară de utilizat în nunțile chinezești. Vara, florile de Lotus sunt în plină înflorire și sunt absolut uimitoare.
Înțelesul florii de lotus în budism
În budism, Lotus deține un loc unic și simbolizează diverse idealuri și diferitele etape ale iluminării. De obicei, simbolizează purificarea minții, fidelitatea și trezirea spirituală. Această floare frumoasă poate fi văzută în fiecare templu și pagodă. Este printre cele mai vechi și mai frecvente simboluri ale budismului. Simbolul a fost adoptat din religia hindusă, ceea ce este de așteptat deoarece budismul a fost creat ca răspuns la hinduism.
Semnificația florii de Lotus vine din felul în care crește în natură. Floarea crește din noroi și înflorește deasupra suprafeței noroioase a apei, reprezentând aspirația de a se ridica deasupra celor defecte. Rădăcinile sale sunt adânci în noroi sub apa unde înflorește, ceea ce simbolizează lumina și frumusețea care ies din întuneric. Cu cât noroiul este mai adânc, cu atât floarea este mai mare și mai frumoasă.
Apa noroioasă reprezintă mintea subconștientă și latura întunecată a naturii noastre care ne duce în rătăcire. Lotusul se ridică din noroi pentru a se deschide într-o floare de o frumusețe rafinată. Trebuie să treacă printr-un proces de creștere extrem de dificil înainte de a înflori într-o floare glorioasă. Această călătorie a Lotusului este o metaforă pentru oameni pe măsură ce trecem de la ființe nedezvoltate la individualități lucide, cu gândire mai independentă. Fără a trece prin evenimentele dificile pe care viața ni le aruncă, nu am putea ajunge niciodată la stări superioare de conștiință. În timp ce floarea înflorește, rădăcinile rămân îngropate adânc în noroi, din care tulpina lungă se ridică spre suprafața apei. Odată ce primele frunze se ridică deasupra apei, tulpina cade în jos pentru a se odihni împotriva noroiului, permițând rădăcinilor să poată ține ferm planta în loc. Conform credințelor budiste, tulpina este conexiunea noastră cu rădăcinile noastre, în timp ce floarea înflorită reprezintă trezirea conștiinței spirituale. Floarea înflorită de deasupra apei reprezintă pe cineva care a realizat nirvana în această viață și nu va regresa niciodată din ea. Când este complet crescut, purifică apa din jur și, din această cauză, nu este de mirare că Lotus devine simbolul purității.
Lotusul este adesea văzut în arta budistă, unde imaginile Buddha sunt de obicei poziționate pe o floare de Lotus, care simbolizează echilibrul gândurilor și liniștea. Legenda spune că florile de lotus au înflorit oriunde a pășit bebelușul Buddha. Budismul învață că, atunci când natura Buddha este văzută și realizată direct, Lotusul se desfășoară și înflorește. Acesta este motivul pentru care Buddha este adesea reprezentat așezat pe o floare de Lotus deschisă.
În budism, diferite culori sunt asociate cu diferite lucruri și semnificații spirituale.
•Lotusul alb este simbolul perfecțiunii spirituale, a purității mentale, a liniștii și a seninătății. Întruchipează White Tara, zeița centrului sacru, purității și adevărului. Dalai Lama, liderul budiștilor tibetani, este cunoscut sub numele de „Domnul Lotusului Alb”, marele bodhisattva al compasiunii. În budism, Lotusul alb este un simbol al călătoriei spirituale de la adâncuri până la iluminarea supremă.
•Lotusurile albastre simbolizează puritatea și înțelepciunea. Lotusul albastru este floarea lui Manjushri, bodhisatva asociată cu înțelepciunea și literatura.
•Lotusul purpuriu înseamnă trezire spirituală și misticism și reprezintă sectele ezoterice ale budismului. Este atât de special, deoarece este rar și distinctiv.
Cele roșii înseamnă dragoste și compasiune. Lotusul roșu este floarea preferată a lui Avalokiteshvara, bodhisattva Compasiunii.
•Lotusii roz reprezintă perfecțiunea și sunt una dintre cele mai celebre flori din budism. Pentru budiști, Lotusul roz este asociat cu Marele Buddha însuși.
•Lotusul de aur reprezintă iluminarea și exprimă regulile universului. De asemenea, simbolizează lumile dincolo de aceasta.
Caracteristicile fizice ale florii reflectă și simbolismul său spiritual. Etapa florii de Lotus reprezintă etapele de pe calea spirituală și căutarea noastră pentru iluminare. Prin urmare, stadiul creșterii reprezintă un stadiu diferit de iluminare pe care un budist trebuie să îl atingă.
Mugurul închis reprezintă timpul înainte de trezire. Dacă floarea este ușor deschisă, înseamnă că iluminarea este înăuntru și se referă la timpul înainte ca un credincios să găsească Buddha și învățătura sa. Lotusul în plină înflorire ar fi un simbol al conștiinței de sine și al iluminării pure.
Sutra Lotus, unul dintre cele mai importante texte budiste Mahayana, a fost numit după floarea Lotus. Sutra este numită Sutra Lotus, deoarece Lotus simbolizează cauza aspirării la iluminare și efectul atingerii acesteia. Motivul pentru care Lotusul este un simbol atât de important al budismului este că înflorește și își varsă sămânța în același timp, simbolizând legea simultană a cauzei și efectului. În budism, teoria Karmei spune că viața noastră este alcătuită din cauză și efect, variind de la existențele trecute, prezente și viitoare. Lotusul înflorește și semințe în același timp, și reprezintă simultanitatea cauzei și efectului, care este exact ceea ce este Karma.
