Cele mai interesante legende despre cristale și pietre semiprețioase
Oamenii iubesc și au apreciat dintotdeauna cristalele și pietrele semiprețioase strălucitoare. Tradiția și cultura de a colecționa sau de a folosi în diferite scopuri cristale și pietrele semiprețioase este una foarte veche. Nu este de mirare faptul că oamenii ar fi capabili să cheltuiască averi pentru cele mai strălucitoare și pentru cele mai rare pietre din lume.
Trebuie spus că dincolo de valoarea în bani a multora dintre aceste cristale și pietre semiprețioase, acestea au și o valoare prin prisma puterilor care vin din legende și mituri legate de unele dintre pietrele semiprețioase. În rândurile următoare vei putea descoperi câteva dintre legendele interesante care sunt legate de unele dintre cele mai cunoscute sau apreciate cristale și pietre semiprețioase.
Diamantul
Printre cele mai dorite și căutate pietre prețioase este diamantul. Este un cristal a cărei structură reflectă lumina în tipare fascinante. Diamantele au inclusiv cea mai mare duritate, fiind astfel materialul de reper pentru duritatea rocilor, pietrelor sau mineralelor. Există mai multe legende și mituri legate de diamant.
În hinduism zeul Indra folosește o armă numită Vajrayudham care este confecționată din diamant. Astfel nu este surprinzător faptul că diamantele extrase până în secolul al XVIII-lea au fost din India. În Europa se spune că multe dintre diamantele de mari dimensiuni ar fi fost furate de la statuile zeităților indiene.
Într-o legendă mai recentă despre Alexandru cel Mare se spune că acesta a găsit o nouă metodă de a fura diamante din Valea Bijuteriilor. Datorită faptului că diamantele erau protejate de către șerpi veninoși, legenda spune că Alexandru cel Mare a aruncat multă carne în vale. Din acest motiv diamantele au rămas blocate în carnea respectivă, moment în care stoluri de păsări s-au năpustit în vale pentru a smulge carnea respectivă. Când au scos afară carnea în care erau încrustate diamantele păsările s-au speriat și astfel au fost obținute diamantele fără să fie nevoie să se expună pericolului de a fi mușcați de șerpii veninoși care erau în vale.
Lapis Lazuli
Foarte multe povești și legende despre safire se poate să fi fost eronate și în loc să vorbească desspre safir, povesteau despre o altă piatră semiprețioasă foarte frumoasă – lapis lazuli. Este o piatră care a fost cândva exploatată doar în munții înalți din Afghanistan, piatră care ulterior a fost foarte apreciată și cerută în întreaga Mesopotamie și în întregul Egipt. Există dovezi care demonstrează faptul că această piatră a fost extrasă încă din mileniul 7 înainte de Hristos.
Sumerienii din Antichitate apreciau lapis lazuli și credeau că este un material demn pentru zeitățile lor. Zeița Innana este descrisă în textele străvechi ca purtând bijuterii de lapis lazuli și având un toiag prelucrat din această piatră semiprețioasă. Legenda continuă spunând că atunci când a început să umble prin infern, zeița ar fi folosit toiagul său pentru a măsura durata vieții unei persoane. Babilionienii au vorbit de asemenea despre un arbore care făcea rod sub forma de cristale de lapis lazuli. Chiar Marele Gilgamesh este împodobit cu pietre de lapis lazuli. Uriașul Taur al Cerului avea coarnele acoperite cu lapis lazuli, iar zeița Innana a încercat să îl ispitească pe însuși Marele Gilgameș cu un car de făcut din aur și din lapis lazuli.
La vechii egipteni lapis lazuli era folosit frecvent pentru practicile religioase ale acestora. Masca funerară a lui Tutankamon este acoperită cu pietre de lapis lazuli. În Cartea Egipteană a Morții se regăsesc fragmente care amintesc faptul că un corp neînsuflețit se transformă în lapis lazuli: „Doamne, partea ta superioară este lapis lazuli. Părul tău este împodobit cu pietre de lapis lazuli. Fața ta este acoperită cu aur încrustat cu pietre de lapis lazuli. Sprâncele tale sunt încrustate cu lapis lazuli”.
Opalul
Una dintre cele mai delicate și sensibile pietre semiprețioase este opalul. Pliniu cel Bătrân amintește în scrierile sale faptul că un bărbat bogat care a trebuit să fugă fără nici o avuție, dar în cele din urmă a reușit să se îmbogățească datorită opalului său. Înainte de descoperirea cantităților mari de resurse de opal în Australia, această piatră era foarte rară în Europa.
Superstițiile și legendele care sunt asociate opalului sunt numeroase și se datorează în principal diverselor nuanțe pe care le are opalul atunci când strălucește în lumina soarelui. Se crede că opalul a fost folosit pentru protecție și din acest motiv se transformă într-o piatră fără strălucire dacă există otravă în apropiere. Legendele vorbesc despre faptul că opalul este în strânsă legătură cu cel/cea care deține această piatră și că și-ar pierde complet strălucirea atunci când proprietarul ar muri. Existau și alte credințe conform căreia această piatră ar fi a diavolului.
Alte legende interesante vorbesc despre faptul că aceste pietre semiprețioase ar oferi oamenilor abilitatea de a deveni invizibili. Poate pornind de la această legendă unii dintre episcopii creștini spuneau că opalul este „protectorul hoților, oferind cea mai agilă vedere acelora care poartă opalul, în timp ce toți ceilalți au cea mai încețoșată privire”.
Ambra
Chihlimbarul sau ambra reprezintă rășină de copaci fosilizată. În vremurile străvechi era regăsită mai ales pe malurile Mării Baltice și din acest motiv a fost folosită frecvent în comerțul Europei, dar și dincolo de granițele continentului. Grecii și romanii din Antichitate considerau că această piatră își are originea în lacrimi. Atunci când Faeton a condus carul Soarelui prea aproape de suprafața Pământului, acesta a riscat să dea foc întregii omeniri și astfel a fost aruncat să moară în râul Eridanus. La găsirea trupului său, surorile sale au plâns atât de puternic, încât s-au transformat imediat în copaci. Lacrimile lor au căzut chiar și după ce au fost transformate în copaci, lacrimile devenind ulterior ambra sau chihlimbar. Acest lucru sugerează faptul că încă din Antichitate oamenii vremurilor erau conștienți de conexiunea dintre rășina copacilor și ambră.
Alte legende de origine lituaniană vorbesc despre zeița Jurate care trăia într-un palat din ambră sub nivelul mării. Se spune că această zeiță s-a îndrăgostit de un navigator și că cei doi ar fi trăit fericiți pentru mulți ani de zile. Dar atunci când zeul fulgerelor a aflat despre relația dintre cei doi a trimis o furtună pe mare, iar palatul a explodat în milioane de bucăți. Tocmai de aceea foarte multe bucăți și fragmente de ambră pot în continuare să fie găsite la malul mării după o furtună.
Perlele
Anumite specii de moluște produc perlele, însă datorită frumuseții și strălucirii, perlele sunt foarte apreciate din urmă cu multe milenii. Astfel, nu este surpinzător că există diferite legende despre perle.
Istoricul roman Gaius Suetonius Tranquillus povestește faptul că unul dintre motivele pentru care Iulius Cesar a invadat Britania a fost pentru a avea acces la perlele din râurile din această zonă. Majoritatea perlelor acelor vremuri erau găsite departe, în Oceanul Indian. Distanța foarte mare pentru a putea avea acces la aceste perle a condus la apariția numeroaselor mituri cu privire la originea perlelor.
Una dintre cele mai des întâlnite credințe vorbește despre faptul că perlele au fost lacrimile unui zeu sau ale unei zeițe. Pentru grecii din Antichitate aceste lacrimi au apărut atunci când Afrodita a vărsat lacrimi de bucurie. Mitologia japoneză se vorbește despre faptul că perlele au fost produse de lacrimile sirenelor. Un alt mit japonez vorbește despre faptul că perlele au fost folosite pentru a învinge flota koreeană. Se vorbește despre o rugăciune a Împărătesei Jingo a Japoniei, rugăciune pe care aceasta a făcut-o cu apa mării în mâini și astfel a primit „bijuteriile mareelor” de la palatul dragonului aflat pe fundul mării. Una dintre acestea era „perla refluxului” în vreme ce alta era „perla potopului”.
Atunci când perla refluxului a fost aruncată înapoi în mare, oceanul s-a uscat. Navele flotelor koreene și japoneze au ajuns astfel pe fundul oceanului, moment în care koreenii și-au abandonat navele pentru a-i ataca pe japonezi. Atunci a fost aruncată în ocean perla potopului și apele au revenit cu viteză înapoi în ocean, scufundând toate navele koreene și înecându-i pe koreeni.
Smaraldul
Smaraldele au fost apreciate de multe veacuri de către oameni. Pliniu cel Bătrân spune o poveste care arată complexitatea pietrelor semiprețioase. Ismenias, un flautist, iubea pietrele strălucitoare și trimitea mereu după un inel de smarald. Însă cel care producea inelele a returnat o parte din aurul pe care l-a plătit pentru inelul de smarald. Astfel că flautistul a fost nemulțumit datorită faptului că acesta a considerat că piatra de smarald a fost afectată sau jignită de această reducere de preț făcută prin returnarea unei cantități de aur plătită pentru inelul de smarald de către Ismenias.
Inclusiv împărații și regii erau interesați de smaralde. Se spune că Nero folosea smaraldul pentru a privi la luptele până la moarte ale gladiatorilor prin intermediul unor lentile făcute din smarald. Se crede că Nero suferea de miopie și din acest motiv se poate ca smaraldul să fi fost sculptat asemenea unui monoclu, pentru ca Nero să poată vedea la distanță mai bine. Tot referitor la Nero, legendele spun că o altă variantă ar fi folosirea smaraldului pentru ochii obosiți având în vedere că romanii credeau că smaraldele au puterea de a calma ochii.
Alte legende aparțin incașilor. Se spune că aceștia venerau un smarald uriaș ca parte a credinței lor în zeița Umina. Smaraldul simboliza inima zeiței Umina, iar oamenii care atingeau acest smarald era vindecați de îndată. Astfel, în semn de recunoștință, smaralde de mici dimensiuni erau oferite drept ofrandă zeiței la altar. Atunci când spaniolii au ajuns pe continent, foarte multe smaralde au fost distruse datorită faptului că spaniolii credeau că smaraldele autentice vor rezista la loviturile ciocanelor.
Acestea sunt o parte dintre legendele interesante legate de anumite cristale și pietre semiprețioase. Dacă vrei să te bucuri de frumusețea celor amintite mai sus, în oferta magazinului StoneMania vei putea găsi produse din toate cristalele, pietrele prețioase și pietrele semiprețioase enumerate în paragrafele precedente.
